Găurile uriașe din Rusia, apărute în mod misterios și care parcă duc spre o altă lume, au acum un răspuns

În urmă cu un deceniu, un crater misterios a apărut în tundra arctică a Rusiei, formând un hău imens, cu margini neregulate și o adâncime tulburătoare. Înconjurat de bucăți masive de sol și gheață, acest crater era dovada clară a unor forțe violente care l-au creat. De atunci, peste 20 de astfel de cratere explozive au pârjolit peisajul înghețat din nord-vestul Siberiei, pe Peninsula Yamal și Gydan, provocând fascinație și confuzie în rândul oamenilor de știință din întreaga lume.

Misterul craterelor și explicațiile inițiale

Inițial, apariția acestor cratere a dus la o avalanșă de teorii. Cercetătorii au emis diverse ipoteze, de la impactul unui meteorit până la intervenția unor forțe extraterestre. Însă un grup de ingineri, fizicieni și oameni de știință în domeniul informaticii a reușit recent să ofere o explicație bazată pe schimbările climatice și pe particularitățile geologice ale regiunii. Această teorie, publicată într-un studiu recent, sugerează că o combinație de schimbări climatice induse de om și structura geologică unică a tundrei siberiene ar fi la originea fenomenului.

Potrivit consensului actual, craterele se formează prin acumularea unor gaze, precum metanul, sub stratul înghețat al tundrei. Pe măsură ce presiunea de dedesubt crește, solul nu mai poate susține acumularea de gaz și cedează, eliberând gazele cu o explozie masivă. Cu toate acestea, mecanismul specific prin care se acumulează presiunea și proveniența exactă a gazului rămân subiecte deschise de dezbatere în comunitatea științifică.

Geologia unică a tundrei și impactul schimbărilor climatice

Pentru a înțelege mai bine acest fenomen din Rusia, cercetătorii au analizat în detaliu compoziția geologică a tundrei din nord-vestul Siberiei. Conform studiului, solul din această regiune este format dintr-un strat gros de permafrost, o masă compactă de sol, roci și sedimente prinse în gheață. Sub acest strat de permafrost, se află un alt strat, compus din „hidrați de metan” – o formă solidă a acestui gaz, care devine instabilă atunci când este expusă la schimbări de temperatură.

Între aceste două straturi se află „criopegurile”, buzunare de apă sărată neînghețată, care se dilată odată cu încălzirea solului datorită schimbărilor climatice. Astfel, criopegurile exercită o presiune suplimentară asupra stratului de permafrost, ducând la apariția unor crăpături. Când presiunea este eliberată brusc, crăpăturile din permafrost destabilizează hidrații de metan, provocând o eliberare explozivă de gaz.

Întrebări și provocări rămase

Deși această teorie oferă o explicație plauzibilă pentru craterele explozive din tundra siberiană, unii experți rămân reticenți. Evgeny Chuvilin, cercetător la Institutul de Științe și Tehnologii Skolkovo din Moscova, avertizează că modelul teoretic nu ia în considerare complexitatea geologică a regiunii. Permafrostul siberian, bogat atât în gheață, cât și în metan, ar putea fi mult mai greu de penetrat de apa de la suprafață decât se sugerează în studiu.

Mai mult, Lauren Schurmeier, geofizician la Universitatea din Hawaii, subliniază că ar putea exista alte surse de gaze responsabile pentru aceste cratere. În ciuda acestor dezacorduri, majoritatea oamenilor de știință recunosc rolul schimbărilor climatice în creșterea frecvenței acestor fenomene.

O problemă a schimbărilor climatice și o amenințare la nivel global

Odată cu încălzirea continuă a Arcticii, este probabil ca aceste cratere să devină tot mai frecvente. Aceste explozii de metan, deși izolate, contribuie la încălzirea globală, metanul fiind de aproximativ 80 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon în reținerea căldurii în atmosferă, pe termen scurt. Fenomenul este îngrijorător, nu doar pentru schimbările pe care le produce în tundră, ci și pentru impactul asupra climei globale.

Deși majoritatea craterelor apar în zone izolate, există riscul ca unele dintre ele să se formeze în apropierea zonelor populate sau a platformelor de extracție de petrol și gaze. Acestea sunt monitorizate îndeaproape de experți, însă predictibilitatea exactă a acestor explozii rămâne o provocare.

O nouă eră a instabilității climatice

Pentru mulți cercetători, aceste cratere reprezintă o dovadă a modului în care schimbările climatice, cauzate de activitatea umană, afectează stabilitatea Pământului într-un ritm accelerat. Ana Morgado, autoarea studiului, consideră că aceste fenomene sunt simboluri ale schimbărilor rapide și destabilizatoare ale mediului nostru. „Nu mai vorbim de mii de ani pentru aceste transformări”, a declarat ea, „ci de doar câteva decenii”, conform CNN.

Fără îndoială, craterele explozive din Siberia reprezintă nu doar un mister geologic rezolvat, ci și un avertisment clar cu privire la impactul alarmant al schimbărilor climatice asupra unui ecosistem fragil și instabil.